UNICA DECIZIE INDEPENDENTĂ

- fragmente -

2008-02-28

Din momentul în care a început să-ţi fie frică ai realizat că nu trăiseşi niciodată fără ea şi că fuseseşi nebun . Există un moment în viaţă în care începem să ne temem cu adevărat . Ciudat, dar momentul nu coincide cu nici un factor care ţi-ar putea induce frică ci apare tocmai în absenţa ei. Când teama devine copleşitoare nu eşti în pericol să fii muşcat de un câine ci îţi aminteşti de câte ori puteai fi muşcat de un câine şi astfel virtualele muşcături cumulate te aduc în starea de a urla la vederea oricărui patruped.
Stai, patetic cu lama pe încheietură şi cu dorinţa muşcătoare a unei finale decizii , într-un final independentă şi teama îşi face din nou datoria . Îţi aminteşti cu stupoare de câte ori ai fi putut muri şi tot de atâtea ori te-ai scos din acele situaţii . Îţi revine în minte senzaţia lamei în carne , încă din perioada ascuţitului de creioane până în zona bărbieritului timpuriu şi nefolositor şi pe ascuns cu aparatul tatei , ascunderea picurilor de sînge de lângă lobul urechii şi usturimea spirtului sanitar. Ţi-e frică, iei lama de pe încheietură, trebuie să fie şi o metodă mai puţin dureroasă . O introduci cu grjă în ambalaj dar ea, perversă ţi se înfige în buricul degetului arătător.

Arde, pulsează, îţi vine să vomiţi şi fără să te uiţi smulgi foiţa de oţel inoxidabil din centrul fiinţei tale concentrată în deget . O arunci în toaletă şi tragi apa de nenumărate ori, fără folos, ea zace acolo pe fund lucind bizar şi satisfăcut .

..............................................................

Vei ieşi în oraş, urmează să vezi ceea ce se întâmplă în afara ta şi a degetului tău crestat.
O uşă gri cu un geam îngust, liftul, apeşi hotărât butonul cu degetul mare, menajând rănitul arătător. Scripeţii scârţâie niţel, destul de liniştitor, ascensorul s-ar putea prăbuşi, deci este un obiect real care din fericire nu gândeşte sau măcar nu se gândeşte la tine . Intri şi-ţi întorci repede spatele. N-ai chef să te mai vezi în oglindă, cu toate că neliniştitor, şti că ceafa ta e acolo, înăuntru .
Senzaţia devine tot mai apăsătoare, aşa că începi să tropăi de nerăbdare până ajungi la parter. Oroare, grasa administratoare a blocului îţi zâmbeşte luându-ţi locul în lift. Închizi uşa cu grijă şi rânjeşti satisfăcut, ai închis-o acolo împreună cu ceafa ta nepăsătoare, treaba ei, nu tu ai pus-o să se urce în lift .
......................................................

Tramvaiul porneşte legănându-se şi speri să nu prinzi vreun control. Uiţi repede de asta . O ţigancă cerşeşte cu o ţâţă afară şi un copil care încearcă să o prindă bălăngănindu-şi capul. Oare e copilul ei ? În mod sigur . Vezi o dâră de lapte pe bărbia micuţului şi te întrebi fără să-ţi poţi lua privirea de la sfârcul negru, dacă l-a făcut din dragoste sau viol. Poate o gură mustăcioasă a supt acel sfârc făcând-o să geamă de plăcere sau poate s-a trezit gravidă fără gură şi fără plăcere. Ţiganca sesizează că te uiţi la ea, dar mila care probabil ţi se citeşte pe faţă o interpretează greşit . Nu ţi-e milă de greutăţile vieţii pentru o mamă singură ci ţi-e milă de posibilitatea ca ea să nu fi simţit plăcere când a conceput acel copil. Îi dai un ban şi cobori în grabă . Gura metroului revarsă plăcutul miros de tunel .
Metroul are un miros specific , umed , genital , amestecat cu lumescul miros de merdenele şi alte produse de patiserie .

..................................................

Te gândeşti din nou la primele ore ale zilei şi la unica decizie independentă. Oare sub metrou ar durea mai tare decât cu lama ? Oricum ar dura mai puţin, iar gestul ar fi absolut irevocabil. La metrou se petrec o grămadă de accidente de genul ăsta , poate şi al tău ar fi privit ca un accident . Ultimul metrou a trecut deja de cinci minute , crezi că ar trebui să sfârşeşti acum . E mai simplu nu prea ai timp de gândire , în două- trei minute vine următorul . Parcă totuşi nu ai vrea să pară un accident , nu că ai vrea să faci paradă cu gestul tău , dar nici nu ai dori să nu pară voluntar . E doar unica decizie independentă…nu? Trenul intră în staţie , te ridici , te apropii de margine , strângi din pumni şi intri în vagonul a cărui uşă se deschide în faţa ta . Ai cinci staţii până în centru , primele două trec în timp ce îţi calmezi inima care pare a fi luat-o razna , următoarele trei te lupţi cu o erecţie inexplicabilă dar penibilă pentru că porţi pantaloni strâmţi . Eşti sigur că ai fost aproape de moarte şi că ceea ce ţi se întâmplă este similar cu erecţia spânzuraţilor.

.................................................

Spre marea ta dezamăgire te şi opreşte un prieten bun ajuns mare şi care nu vrea să pară cu nasul pe sus şi te invită la masa lui . Nu poţi refuza deşi ai putea dacă ai dori şi astfel ajungi la o masă unde două fete care s-au dezbrăcat ca să iasă în oraş se arată sceptice şi blazate în faţa personalităţii zdrobitoare de vedetă a bunului tău prieten. Te foloseşte ca un etalon , îl cunoşteai înaintea celebrităţii şi poţi să fi un bun martor cum că nu s-a schimbat . Eşti de-acord cu el , explicând cu mare plăcere celor două fete despre marea greşeală a tuturor oamenilor şi în special acelor care au gustat gloria , de a crede că ar însemna ceva . Iată spre exemplu prietenul tău , nu a însemnat nimic , niciodată , pentru nimeni , iar condiţia de star nu l-a făcut să uite treaba asta , ci doar întărindu-i eventual convingerea că este un nimic , iar în tragica posibilitate a morţii sale nimeni nu ar pierde nimic , ba chiar l-ar uita foarte repede . Cele două fete par satisfăcute , poate impresionate şi te privesc cu alţi ochi , de fapt tot ai lor . Bunul tău prieten nu pare la fel de impresionat de explicaţia ta şi chiar te priveşte uşor duşmănos .

...............................

Se face linişte , toţi te ascultă cu impresia că ai găsit al cincelea colţ a camerei , ceva metafizic , iar tu ai nevoie să urinezi din ce în ce mai tare . Un gras bărbos şi cu ochelari de aur îşi dilată nările pudrate cu alb somându-te să-i spui ceva . Fetele te-au prezentat ca pe un înţelept , iar tu simţi că vei face pe tine . Spui :’’Ce Dumnezeu!’’ – iar grasul scoate o bancnotă mare şi o trânteşte pe masă : ’’Aşa , mă !!!’’. Te ridici şi faci semnul internaţional al celor care vor la baie, una din fete te conduce , nu mai are sutien şi sânii tineri îi sar la fiecare pas. Vrea să intre cu tine în baie , nu o laşi şi guşti plăcerea neţărmurită a golirii vezicii . Te simţi din nou înţelept şi conştient de unica decizie independentă . Intri în încăpere ; grasul îţi face semn să mergi lângă el şi să-i vorbeşti . După zece minute îţi dai seama că de câte ori spui ’’Dumnezeu’’ , el scoate o bancnotă pe masă . Sub masă e cineva care se ocupă de o altă parte a grasului . Începi să spui ’’Dumnezeu’’ la intervale de cinci secunde , presărând discursul cu invocaţii la adresa Atoatefăcătorului; renunţi la discurs spunând doar ’’Dumnezeu’’ din trei în trei secunde . Când grasul îşi goleşte portofelul , spui :’’La dracu’!’’, iar ce i se întâmplă sub masă are efect maxim, o ’’ea’’ cu sâni destul de frumoşi iese de sub masă , degeaba , tu deja ai băgat banii în geacă şi te scuzi că trebuie să prinzi ultimul metrou.
..................................

Tramvaiul vine mereu zgomotos , acum pustiu , ar putea să şi tacă , nu-l aude nimeni şi ajungi din nou în faţa liftului cu oglindă . Ţi-e frică din nou , dar te revolţi , azi te vei putea privi , doar azi , în ziua unicii independente şi te confrunţi în scârţâitul scripeţilor pe care îţi imaginezi curgând lapte de ţigancă tânără , învingi deschizând uşa gri cu geam îngust şi intrând în casă unde televizorul lăsat deschis îţi cântă balade de viol.
Realizezi că unica decizie independentă te-a eliberat . Bucuros mergi în baie . Te priveşti sfidător şi dai drumul la robinet . De fapt ce-a fost unica decizie independentă? Nu mai ţii minte , dar oricum nu contează , ai avut o zi bună . Urinezi zgomotos în closet şi prin spuma jucăuşă îţi zâmbeşte, de culoarea oţelului inoxidabil ultima decizie independentă spunându-ţi că oricât vei trage apa EA va fi acolo şi să nu uiţi că e şi mâine o zi .

Vreau să mă culc cu Moartea

Frică, întuneric, groază, teamă

E noapte și noaptea rău mă cheamă

Aș fugi, muri, urla, cădea

Viață ce e moarte, Moartea ce murea

Limbă rece udă, vâscoasă înghite

Smoală rece, gheață vise viscolite

Transpiri, mori de soare în bezna adâncă

Rece, cald și moale mă târăsc pe –o stâncă

Mă învârt mă întunec demoni mă devoră

Aș muri cu sete cam peste vre –o oră

Viermii m –ar mânca în vre -o două zile

Sau o săptămână de am ceva pile

Simt că mă cuprinde a lumii durere

Mintea mi –e bolnavă inima mi –e fiere

Aprind o țigară, vreau să mă droghez

De sex și de moarte vreau să abuzez

...............................

Sete, acru, cald și moale: Și putere.

O să mă culc cu Moartea asta –i a mea vrere

Voi cu toti nu înțelegeți, sunteți proști

Dar cel drept v –acceptă în a sale oști

Eu sunt bun, frumos și iubitor

Dar e rece crud și aspru al meu amor

Moartea e glumeață, mă ademenește

Când mă simt mai bine, viața mă trezește

Și de aceea tare vreau să mă droghez

Să mă înec în opiu, să halucinez

Să mă culc cu Moartea, să mă târăsc rece

De a sale coapse fața să mi –o frece

...........................................................

Mai trag o țigară și urlu la lună

De –o cunoști pe Moarte să –mi pui o vorbă bună

Spune –i că sunt tandru dar că pot fi dur

Că pot fi un sadic sau pot fi un pur

Mă excită gândul unei nopți de foc

Cu sexul în Moarte eu am să –mi fac loc

Vino dulce Moarte, să dansăm cadril

Hai, tu și cu mine s –avem un copil

Viața mea e aspră, visul meu e dulce

Dar când am să mor, cu mine –o să se culce

Doar când voi fi rece am să –mi joc eu cartea

Ce bine de mine! O să mă culc cu Moartea

Calin Rares Jitariuc, 27 Iunie 1997